Cantec

Cântam spre-apropiata seară

să-mi fii lumina caldă

a zilelor de vară.

Cântam spre cerul azuriu

să-mi fii pururi oglinda

în care să mă știu.

Cântam spre visele eterne

să-mi fii omătul moale

ce-n suflet mi se-așterne.

Cântam un cântec ștrengăresc

de-acum știind preabine

că-n TINE mă regăsesc...

Un gand...

De prea multe ori ii judecam pe ceilalti dupa aparente. Si nici macar dupa aparentele exterioare, ci dupa cele din mintea noastra. Dupa ceea ce ni se pare noua ca ar trebui sa fie si ceea ce ni se pare noua ca este. Fara sa avem habar despre ce se intampla in mintea, in inima si in viata celui pe care il judecam. Fara sa stim ce anume (si de ce) l-a determinat sa fie sau sa faca intr-un anumit fel. Si fara a-i da dreptul de a se apara.Tot procesul are loc in mintea noastra, iar condamnarea are, de cele mai multe ori, caracter definitiv. Sansa la "recurs" apare abia in momentul in care noi insine ajungem (si ajungem daca nu ne dam seama la timp) sa cadem in aceeasi greseala ca aproapele nostru (sau poate chiar mai mare) si realizam ca s-ar putea ca realitatea sa fie cu totul alta decat ne imaginam. Oare n-ar fi mai simplu sa prevenim decat sa tratam?

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura." (Matei, 7, 1-2)

Doamne, spune-mi...

Doamne, spune-mi...

cand s-a rasucit pamantul
de-am ajuns sa nu mai stim
sa ne bucuram cu altii
si-mpreuna sa suferim?

Cand ni s-a facut ca lege
sa radem cand altul plange?
Si sa ne-ntristam de-ndata
ce-l vedem pe-altul ca rade?...

Gand de seara...

In noaptea sumbra-ntunecata
a acestei lumi sfarmate,
Tu ramai Lumina calda-n
rugaciune revarsata.

Din placerea dureroasa-n
care oamenii se-amagesc,
ma salvezi doar Tu, Hristoase,
si m-astepti sa ma smeresc...

Cu iubirea-Ti nesfarsita
ma invalui zi de zi,
incalzind inima-mi rece
spre-a putea din nou iubi.

Iubirea

Iubirea - o pasăre măiastră,

ce sufletu-ți înalță

spre crestele sfințirii 

și-adevărata Viață...

Cântul

Cântat-am păcatul, cântat-am pustiul,
când inima-mi-ncă nu cunoscuse Seninul...
Seninul din Viață, Seninul din Cer,
din Cântul ce astăzi mă-nvață să Sper!

Mi-e dor...

Mi-e dor de-albastrul cerului de-odinioară,
Mi-e dor de nopțile cu licurici,
Mi-e dor de luna plină ca o portocală,
Mi-e dor să fii și tu aici...
Mi-e dor să-mi cânți al dragostei imn dulce
și dorul meu spre slava Domnului se duce..

Nădejdea n-o las să se piardă
și gându-mi fuge iar la tine...
căci prin dragostea Lui caldă,
Tu ești acum, aici, cu mine...