Iubirea

Iubirea - o pasăre măiastră,

ce sufletu-ți înalță

spre crestele sfințirii 

și-adevărata Viață...

Cântul

Cântat-am păcatul, cântat-am pustiul,
când inima-mi-ncă nu cunoscuse Seninul...
Seninul din Viață, Seninul din Cer,
din Cântul ce astăzi mă-nvață să Sper!

Mi-e dor...

Mi-e dor de-albastrul cerului de-odinioară,
Mi-e dor de nopțile cu licurici,
Mi-e dor de luna plină ca o portocală,
Mi-e dor să fii și tu aici...
Mi-e dor să-mi cânți al dragostei imn dulce
și dorul meu spre slava Domnului se duce..

Nădejdea n-o las să se piardă
și gându-mi fuge iar la tine...
căci prin dragostea Lui caldă,
Tu ești acum, aici, cu mine...

Cerul din inimă

Nu demult, privind în sus,
spre ceru-nchis după apus,
căutam pierdută-n stele
rostul gândurilor mele.
Și mă-ntrebam până în zori
"Ce-o fi dincolo de nori?"

O clipă doar să bănuiesc
că Ceru-n inimă-L găsesc...
Că bolta sufletului meu
e răsărit de curcubeu...
și că-ntr-un colț uitat, pitit,
se roagă El blând și smerit.

Și-așteaptă doar să-mi schimb privirea
ca să Îi văd nemărginirea.
Să-mi spună cu un glas duios:
"Uite-mă! Sunt Eu, Hristos!"

Prima întâlnire

Un strigăt și-apoi încă unul,
Vocile se-mpletesc una cu unul.
Toate răsună absurd în hol...
Copilul...
ascuns într-un colț de dormitor.
Se-ntreabă cu o frică moartă
"Ce-am făcut? De ce se ceartă?"
Dar pentru o clipă totul dispare.
Rămân doar sunete în depărtare...
și-aude blând printre suspine
"Suflete drag, Eu sunt cu tine..."

De-ar fi știut atunci că asta este TOT,
n-ar fi trecut prin lume ca un simplu mort.
Nu ar mai fi căutat viața
într-un loc sec și rece ca gheața.
Și-ar fi răspuns de-atunci sigur pe sine:
"Vreau să fiu și eu cu Tine!"

Te căutam

Te căutam...
ca un miop ce-și caută ochelarii,
ca un șchip ce-și caută bastonul,
ca un rătăcit ce-și caută busola,
ca un naufragiat ce-și caută vaporul,

însă când m-ai găsit
am înțeles că ar fi trebuit să Te caut
ca un copil ce-și caută mama...

Chemare la Înviere

Uite Sfânta Lumină
la mine vrea să vină...
Cerul mă strigă-ntruna
Numai să las minciuna...
Hristos, al meu Mântuitor,
M-așteaptă blând și iubitor...
Să lepăd a morții pustie,
Căci El mă cheamă să fiu Vie!

Stăpâna mea!

Maica mea! Stăpâna mea!
Prezența ta o simt aievea.
Te simt în brațe cum mă strângi
și pentru mine-amarnic plângi.
Căci eu nu mă smeresc deloc,
mândria-o pun pe primul loc.
Și uit de tine tot mereu
iubind adânc păcatul meu.
În el mă scald și mă complac
crezând că fac bine ce fac.
Dar tu nu vrei ca eu să cad
și-n balta morții să mă scald.

Și-atunci Fecioară Preacurată,
prin dragostea ta minunată,
în brațe iarăși tu mă strângi
și pentru mine-amarnic plângi...

Aș vrea

Aș vrea să spun, dar n-am cuvinte...
Aș vrea să strig, dar nu am glas...
Aș vrea s-arăt, dar stau cuminte...
Aș vrea să scriu, dar ce-a rămas?
O umbră doar și un suspin,
căci lumea doare ca un spin.
Stau, aștept și încă sper!
Cât de frumos o fi în Cer!
Privesc spre Soare și-ncă se simte...
Aș vrea să spun, dar ... n-am cuvinte!

Gând...

Cu inima frântă, cu ochii lăsați,
mă uit după voi, mă uit cum plecați.

Vă strig ca din umbră, vă strig ca din vis,
dar vocea din lacrimi prea brusc mi s-a stins...

Rămas-a doar ruga și în inimă urmă
de nădejdea că-n Taină am rămas împreună...